Tinovul de la Fântâna Brazilor este situat la o altitudine de cca 950 m în partea central-vestică a platoului vulcanic Praid-Dealu al Munţilor Gurghiu. Platoul este alcătuit din formaţiuni vulcanogen-sedimentare. La periferia vestică a platoului eroziunea apelor a scos la zi depozitele sedimentare ponţiene şi sarea. Partea vestică este drenată de către râul Corund şi afluenţii săi de dreapta, în partea estică şi sudică de către afluenţii Târnavei Mari, spre nord drenajul făcându-se spre Târnava Mică.
Din punct de vedere climatic, teritoriul se caracterizează prin temperaturi medii anuale între 4–6°C, precipitaţii medii anuale bogate (800–1200 mm), având astfel o climă relativ rece şi umedă. Învelişul de soluri al platoului este alcătuit din soluri argilo-iluviale brune, soluri argilo-iluviale podzolice, soluri brune şi brune acide (Buz, Z., 1986).
Pe acest platou E. Pop (1960) descrie unicul tinov cu pinet, tipic oligotrof, şi câteva mlaştini de trecere (Ramura Corundului, La Pod, Valea Caldă). Pe lângă acestea Buz, Z. a identificat şi o înmlăştinire eutrofă numită Pârâul noroios.
Tinovul de la Fântâna Brazilor, declarat sit Natura 2000 în literatura de specialitate apare sub numele de Luc sau Ruc, dar printre localnici locului i se zice în general Datka. Tinovul reprezintă cel mai vestic tinov cu pinet din Carpaţii Orientali. Este înconjurat de o pădure de molid (Vaccinio-Piceetum abietis) care se prelungeşte până la mlaştina La Pod. De localitatea Sâncel îl despart alte păduri de molid şi fag cu brad (Pulmonario rubro-Abieti-Fagetum) şi zadă.
Din flora tinovului E. Pop (1960) a remarcat următoarele specii: diverse specii de muşchi (Sphagnum, Polytrichum strictum), pin de pădure (Pinus silvestris), molid (Picea abies), bumbăcăriţa (Eriophorum vaginatum), rogoz (Carex pauciflora), coada zmeului (Calla palustris), mesteacăn (Betula verrucosa), mesteacăn pufos (Betula pubescens), plop tremurător(Populus tremula), roua cerului (Drosera rotundifolia), cruşin (Rhamnus frangula), bobiţe negre (Empetrum nigrum), ruginare (Andromeda polifolia), merişor (Vaccinium vitis-idaea), afin (Vaccinium myrtillus). Copacul dominant al tinovului este pinul, în ceea mai mare parte fiind însoţit de pernele de Sphagnum încălecate cu Bumbăcărița (Eriophorum vaginatum). Pinul este din ce în ce mai mărunt, cu cât înaintăm spre centrul mai bombat al tinovului, unde viteza mare de creştere a sphagnetului sufocă din ce în ce mai mult pinii. Aici încep să domine pernele de Sphagnum cu Eriophorum vaginatum şi Andromeda polifolia, a căror zonă închide în sine un complex central de regenerare lipsit de copaci în care sunt foarte frecvente sphagnetele cu Andromeda şi bălticelele cu Scheuchzeria palustris (Pop E.,1960). În jurul tinovului ia naştere o tivitură acvatică în care vegetează numeroase plante înalte, mezo- chiar eutrofe, în contact cu solul mineral şi umed. Acest inel apătos de multe ori neregulat sau incomplet, cu floră deosebită, se numeşte “lagg” după termenul suedez.
Tinovul de la Fântâna Brazilor în 2007 a fost declarat sit Natura2000, cu specii importante de faună, ca broasca roşie se pădure (Rana dalmatina), broasca roşie de munte (Rana temporaria), salamandra (Salamandra salamandra) respectiv şopârla de munte (Zootoca vivipara).
Bibliografie
E. Pop (1960): Mlaştinile de turbă din R.P.R., Editura Academiei R.P.Română, Bucureşti
